Ma trezesc 'dimineata', dupa ciclul meu biologic aceasta dimineata semnificand ora 14, ma uit pe geam, fericita ca in sfarsit o sa simt mirosul de primavara si o sa imi reimprospatez ideile, corpul si mintea cu smaraldiul ce ma va inconjura...dar ghinion! 1 Martie plange... ( va rog sa imi scuzati pesimismul )... plange impreuna cu tot Universul. Parca toate ideile mele, gandurile si starea de spirit sunt laudate de natura. Bineinteles in acest moment nu pot sa zic ca iubesc Cosmosul si legile sale! De ce? Voiam macar tu... Natura sa NU ma sustii! Sa NU sustii oamenii, sa NU sustii tristetea si pesimismul care ne inconjoara oriunde am intoarce capul! Nu imi place de tine... oamenii oricum umbla grabiti, ingandurati si tristi pe strada, oamenii oricum se cearta si oricum tind sa sustina un negativism profund! De ce macar tu nu ai putut sa le surazi smechereste cu o raza de soare, cu o caldura neobisnuita pentru 1 Martie si cu o doza de buna-dispozitie NEMERITATA insa!? Puteai sa maschezi acest amalgam al unei planete triste si plictisite! Puteai macar tu sa ma faci fericita! Sau sunt eu prea pretentioasa?! E inuman sa nu ai pretentii de la tine... dar mai ales de la cei din jurul tau! Voiam sa ma bine-dispui...macar 1 data aveam nevoie de soare!!! E trist sa iti doresti o raza de soare sperand nestanjesnit ca macar ea te va putea mobiliza din amorteala unui anotimp trist si intunecat?
"Uite...vezi tu?" Daca era soare afara acuma scriam intr-un mod optimist scriam despre frumusetea ta si despre oamenii care mii se pare draguti si senini peste tot pe strada... dar daca si Martisorul plange, inseamna ca si el e constient de tot uratul ce ne inconjoara si traieste impreuna cu noi toti in aceasta utopie a unei lumi neintelese...:(
P.S. Sper ca nu va indispun! :)))
sâmbătă, 1 martie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
