Wish list

Inspiratie

Nu scriu des pe blog, desi mi-ar placea. Imi place sa scriu dar m-am tot intrebat de ce nu pot sa ma tin si eu de un lucru, sa imi expun frecvent gandurile. Dar mi-am dat seama ca nu pot. Si mi-am dat seama si de ce. Trebuie sa ma inspire ceva. Ceva ce ma inspira si acuma, la ora 3:21 a.m. In acest moment am o dorinta arzatoare sa spun lumii despre lucruri care, intr-adevar din cand in cand imi dau un imbold si imi spun : 'Hei! Simti, deci traiesti!'. Nu povestesc mult despre mine, probabil de aceea nici nu scriu des, pur si simplu nu imi place. Vreau sa expun doar sentimente si nu viata mea (mi-am dat seama ca in ultimul timp am o problema grava cu faptul ca ma justific in tot ceea ce fac, dar pana la urma am realizat ca e o metoda 'matematica' eficienta de a-mi da socoteala pentru actiunile mele). 'Punct! Cristina treci la subiect odata!!!!'.Ok!

Astazi am avut parca o strafulgerare, mii de fluturasi parca imi zburau prin stomac cand am regasit in Thomas Hardy o situatie asemanatoare cu una precedenta din viata mea. Descrisa amanuntit. Foarte. Inima imi era ca un purece si eram intr-adevar speriata de ceea ce citeam. Cat de real parca si imediat trecut mi-i se parea! Incredibil! Parca ma individualizam cu ceea ce citeam si eram intr-o pace spirituala cu tot universul. Am retrait sentimente aproape uitate. Si pareau atat de reale. Nu era o situatie dintre cele mai bune, insa numai senzatia pe care mi-a dat-o acele cateva pagini, m-a facut fericita in aceasta noapte.

Las la o parte cartea si imi zic ' Hai sa ascult ceva muzica in timp ce imi verific mailul...' si intamplator dau de Ayo technology, remixul de la Millow. Incep sa zambesc...imi aduce o alta senzatie pe care am simtit-o cel putin la fel de puternic ca si cea precedenta. Olanda, luna martie, si multe zambete...

Da, mi-am dat seama ca lucrurile astea ma fac pe mine sa scriu, mi-au dat acea farama de inspiratie si mi-au facut noaptea mai frumoasa... da... Life goes on!

Nervi

Azi, 20 iunie calatoresc pe ruta Timisoara Nord-Deva. Nu mai suport caldura din Timisoara. Cald, umed, cald, cald, cald caald! Pur si simplu nu imi gaseam locul, nu aveam unde invata. Caldura parca e inamicul meu de vreo luna si jumatate. Dar neesential. Vin la Deva cu 'Sageata' pentru ca are aer conditionat ( in ultima vreme in tot ceea ce fac ma gandesc cum sa 'fentez' caldura). Poate si voi va imaginati, ca si mine dealtfel, un tren decent, cu oameni decenti si cu mirosuri in orice caz mai acceptabile decat in 'Foamea' Timisoara-Iasi ca sa dau un exemplu. Mi-am luat frumos cu mine cartea de morfopatologie, sa nu pierd vremea in sesiune, nu de alta dar nu as vrea sa ma simt apoi vinovata cand vad ca mai am o zi si nu stiu cum sa inmagazinez mai mult. Incep sa citesc, dupa vreao jumatate de ora termin cam 20 de pagini... 'Trombangenita obliteranta este o boala ocluziva inflamatorie a arterelor mici si medii ale extremitatilor, intalnita aproape in exclusivitate...' imi dau seama de fundalul muzical sinistru ce inconjura intreg vagonul ( 'Sageata' nu are compartimente)...ritmurile infioratoare ale lui Guta! Dupa ce am realizat poluarea fonica, nu am mai fost in stare decat sa citesc vreo 4 pagini in jumatate de ora. Fierbeam, eram nervoasa, ma ridic si ma intorc sa vad care e 'nesabuitul' care indrazneste sa ma deranjeze cu telefonul lui si cu muzica lui 'idioata'. Ma incrunt si ma ridic hotarata sa vad care e 'inamicul', pentru ca dupa vreo 10 minute deja mi-i se parea de-a dreptul jignitor la adresa calatorilor sa faca asa ceva. Ma uit in spate, si vad un tip chel, 'shmenar', imbracat in tricou stramt care imi rade in bataie de joc. Ma asez jos cuminte, astept sa termine. Sub nici o forma. In mintea mea imi faceam tot felul de 'filme': 'Cum ar fi de exemplu sa ma duc la el sa il rog frumos sa opreasca muzica?'...dupa care zic 'Ba nu, cu nesimtitul merge sa fi si tu nesimtit..Ce ar fi sa imi pornesc telefonul si sa il las sa cante un rock ca sigur s-ar dispera grasunu?' Nu am fost in stare sa fac nimic...pentru ca dupa aceea m-am gandit daca fac ceva care sa supere 'gorila' si cine stie se coboara in statie la Deva si cine stie ce imi face... Am lasat-o balta ...Am fost infranta si au fost pierdute vreo 2 ore de invatat la morfopatologie din cauza lui... Si nu am avut ce sa ii fac unui om ca el. Bineinteles ca pana la urma la Deva a coborat...

Hai sa ne jucam de-a dragostea...

Printre foi aruncate pe masa, în plina sesiune, în plin stress si în plină criză de timp, mi-am adus aminte de blogg-ul meu parasit de cateva luni bune si probabil prafuit undeva in neantul tehnologiei si al internetului. Vreau sa vorbesc despre ceva care demult ma macina... imi macina neuronii de la sinapse pana la receptorii periferici a-i durerii. Ma tot intreb... ce inteleg oamenii sau ma rog, tinerii din ziua de azi prin dragoste? Nu ca ar vorbi firea romantica din mine dar totusi am incercat intr-un mod rudimentar sa dezvolt anumite teorii inmagazinate in prea-iubitul sistem nervos central apartinand mie, vazand pe zi ce trece cum totul decade in fata ochilor mei, sub influenta ‘noilor trenduri’.

Pai ca sa o luam cu inceputul, am catalogat anumite tipuri de persoane in functie de varsta, functie, statut, educatie, constitutie, intelect, desi sunt o persoana care are anumite reticente si retineri in ceea ce priveste ‘tipizarea’.

Naivul si naiva – relatie inceputa in clasa a-VIII-a. El este ‘primul’ iar ea se va indragosti nebuneste. Si ea e prima pentru el dar ‘cocosul’ nu se arata. Ajung la despartire in momentul in care isi incep facultatea, chefuri, fete noi... “De ce nu as mai incerca si eu doar o viata am’ spune masculul. Mai exista cazuri fericite in care se vor casatori si vor trai fericiti pana la adanci batranete. (That’s love:)

Fitoasa si baietelul – Ea e ‘fata lu’ tata’, mofturoasa adora sa i-i se faca pe plac. El e dragutel, de-a dreptul magulit ca una ca ea se uita la el, desi stie ca nu se ridica la ‘standardele’ ei ridicate. Break-up cand fitoasa da de un bmw-ist, cu un bad-end pentru ea mai ales.

Baietoiul si fetita- El e tipul clasic de ‘taran’ care scuipa pe strada, se imbranceste necontenit, tipa prin metro ‘Ho fa’ vrei sa ti-o iei?’ si adora sa se ia la bataie. Ea e naiva, ii place sa iasa in evidenta la bratul unui ‘adevarat barbat’ care o va proteja oriunde ar fi, si mai mult de atat e impresionata in momentul in care isi mai ia un ‘croseu’ din gelozie, sustine ea. Bad-ending pentru ea, deoarece se va dovedi ca el e un prefacut care o minte si ii mai si aminteste din cand in cand cine e seful.

Materialista si bosorogul – El de la 40 de ani in sus, gras, chel si italian de preferinta cu conturi de milioane de euro, cu un lant de aur de cel putin doua degete la gat dar si cu nelipsitul ceas D&G sau Dihor dupa preferinte. Ea blonda, cu silicoane, botox, genti de lac Dior si tocuri de 20 centimetri plus mai ca nu ai confunda-o cu vreo ‘Barbie’. Happy ending pentru ea ca s-a facut cu o masina in plus si cu cateva vestimentatii de la mall. Happy-ending si pentru el ca a obtinut ce a vrut, pentru el banii nu sunt o problema.

Cuplul Emo- Treci pe langa ei pe strada, nu iti dai seama care e ‘el’ si care e ‘ea’. Amandoi sunt negrii ca taciunele , poarta la ei ori cate o sticla sparta ori cate un cutit in buzunarul din spate. Happy-ending nu exista clar pentru acest cuplu, in cel mai bun caz ii vei vedea pe amandoi avand un orgasm in baia publica in timp ce se taie cu lama si asculta ‘black rock’

Pitzi si cokalarul – Cuplul anului 2009, dornic de a se afisa in public, prin tinutele cat mai bine si mult gandite. Ea e o pitzi prin definitie, iar el un smecheras sau un interlop. Adora sa ia parte la evenimentele mondene, avand aerele unor ‘somitati’ sifonate si expirate. Frapeaza prin masini decapotabile si cu ultimele tendinte Dihor si Dani&Gabi. Asemanator cuplului materialista si bosorogul.

E trist ca societatea de azi tinde spre ingroparea valorilor. E si mai trist ca da, aceste tipologii le vezi la tot pasul. Si mult mai trist cand te gandesti ca societatea de maine va avea modelele de azi. Stau si ma intreb ce simte materialista cand merge cu mosu' la hotel Hilton...sau ce placere are sa conduca o masina de lux, prestand in schimb trupul ei? De ce naivul si naiva pana la urma se despart, ei fiind momentan modelul cel mai 'echitabil' de dragoste adevarata...De ce pitzi si cokalarul ca si cuplu sunt mereu in concurente in bmw-uri, case si masini cu alte cupluri apartinand aceleiasi rase? Unde este dragostea pura aici si nevinovata...? In societatea noastra din pacate dispare pe zi ce trece si noi ne pietrificam si indoctrinam cu tot felul de teorii moderniste infasurate intr-o panza de minciuni si falsitati...

Think smart?

“Inteligenta sociala se refera la capacitatea de a recunoaste propiile emotii si pe ale altora, pentru a ne motiva pe noi insine, si pentru a controla emotiile in sine sau in relatiile cu ceilalti” Goleman 1998

Am inceput acest articol cu o fraza cam filozofica dar trebuia sa gasesc o definitie, caci daca nici aceasta nu ar fii existat, nu as fii putut sa ma justific in ceea ce priveste tema pe care vreau sa o dezbat aici. Mai mult decat atat, nu vreau nici sa scriu in van nu stiu cate ore contempland la nemurire, asa ca o sa incerc sa fiu cat mai obiectiva posibil, si sa le expun tuturor cat mai logic si mai clar, ceea ce vreau sa spun, dupa o documentare prealabila care mi-a 'mancat' cam mult timp 'pretios'. Eu nu pun intrebari pe teme de 'filozofat'...caci fiecare ar trebui sa isi stie raspunsul dupa propria-i persoana... iar daca am intrebari adresate mie si numai mie personal incerc sa le descifrez cautand si cautand si cautand...

Inteligenta 'nativa' si cea 'sociala' sunt doua lucruri net diferite, dar care se completeaza si se imbina perfect.

Inteligenta 'nativa' = 'Dom'le esti destept!' Ai putea sa castigi premiul Nobel intr-o zi, ai putea sa demonstrezi ca exista oxigen pe luna, ai putea sa faci omenirea sa fie nemuritoare, prin gasirea unui antidot ( aici aceasta inteligenta nu e prea bine-venita) sau chiar ai putea sa fii al II-lea geniu al poeziei romanesti, poate chiar un Eminescu!

Si ca sa fiu mai formala, sa vorbesc in termeni literari, desteptaciunea asta reprezinta tot ce o 'mica mare' parte a creierului uman poate sa preia, sa analizeze si sa inteleaga informatia pe care o proceseaza in anumite conditii, peste o anumita valoare bine stabilita de 'ai mai destepti oameni' ai planetei noastre. Aceasta valoare e IQ. IQ-ul este diferit de la o persoana la alta si de la o populatie la alta.... Cu IQ ne nastem, asta nu mai poate fii schimbat! Ei, dar pe langa asta exista si EQ, descoperit recent! EQ iti masoara inteligenta sociala/ emotionala... dar, 'Doamne ajuta! Pe asta il poti imbunatatii, bineinteles daca ti-l cunosti, repsectiv daca te cunosti pe tine, pe cei din jur si iti cunosti foarte bine relatiile cu cei din jur.'

'Chestia cu EQ e mai greoaie frate!' Mai intai "Cunoaste-te pe tine insuti!" ar fii spus inteleptul Socrate!

Din cate m-am informat si am citit inteligenta 'sociala' ar fii compusa din patru elemente pe care tin mortis sa le enumar:

* Intelegerea mai buna a propriilor emotii

* Gestionarea eficienta a propriilor emotii si crestere semnificativa a calitatii vietii

* Intelegerea mai buna a celor din jur si o convietuire cu un grad de confort ridicat

* Crearea de relatii mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivitatii si a imaginii personale

Bineinteles ca pe langa aceste patru aspecte ar mai fii si altele pe care nu cred ca are sens sa le mai enumar aici, as face un eseu interminabil dintr-o simpla 'foaie' de blogg. Gardner, un tip destept, a gasit de exemplu 7 tipuri de inteligenta sociala ajungand la concluzia ca degeaba ai 'creierul cu substanta cenusie multa' daca nu stii cum si in ce conditii, sau mai precis, in ce moment sa ti-o valorifici. Intrebarea se pune : 'Ce faci cu ce ai? Cateodata degeaba ai!'

Si ca sa fac un rezumat, inteliganta asta sociala, dupa parerea mea, poate insuma zeci de mii de abilitati ale 'masinariei umane', dintre care eu tin sa le enumar si sa le fac publice pe cele mai importante mie, pe care pe cat posibil, incerc sa le imbunatatesc: flexibilitate, adaptare, ascultare, autoevaluare,intrare in raport cu ceea ce simt ceilalti, simt al umorului auto-critic, corectitudine, toleranta, elocventa, si nu in ultimul rand empatie!!!

Deci si prin urmare sunt fericita ca am scris un articol pe cat se poate de obiectiv si mi-am exprimat punctul de vedere intr-un mod cat se poate de clar. Ar mai fii multe de spus in legatura cu aceste doua 'inteligente' dar o sa reincep in momentul in care voi avea o noua 'sclipire'...sau nah 'licarire' cum vreti sa o numiti...

Un Martisor trist...

Ma trezesc 'dimineata', dupa ciclul meu biologic aceasta dimineata semnificand ora 14, ma uit pe geam, fericita ca in sfarsit o sa simt mirosul de primavara si o sa imi reimprospatez ideile, corpul si mintea cu smaraldiul ce ma va inconjura...dar ghinion! 1 Martie plange... ( va rog sa imi scuzati pesimismul )... plange impreuna cu tot Universul. Parca toate ideile mele, gandurile si starea de spirit sunt laudate de natura. Bineinteles in acest moment nu pot sa zic ca iubesc Cosmosul si legile sale! De ce? Voiam macar tu... Natura sa NU ma sustii! Sa NU sustii oamenii, sa NU sustii tristetea si pesimismul care ne inconjoara oriunde am intoarce capul! Nu imi place de tine... oamenii oricum umbla grabiti, ingandurati si tristi pe strada, oamenii oricum se cearta si oricum tind sa sustina un negativism profund! De ce macar tu nu ai putut sa le surazi smechereste cu o raza de soare, cu o caldura neobisnuita pentru 1 Martie si cu o doza de buna-dispozitie NEMERITATA insa!? Puteai sa maschezi acest amalgam al unei planete triste si plictisite! Puteai macar tu sa ma faci fericita! Sau sunt eu prea pretentioasa?! E inuman sa nu ai pretentii de la tine... dar mai ales de la cei din jurul tau! Voiam sa ma bine-dispui...macar 1 data aveam nevoie de soare!!! E trist sa iti doresti o raza de soare sperand nestanjesnit ca macar ea te va putea mobiliza din amorteala unui anotimp trist si intunecat?
"Uite...vezi tu?" Daca era soare afara acuma scriam intr-un mod optimist scriam despre frumusetea ta si despre oamenii care mii se pare draguti si senini peste tot pe strada... dar daca si Martisorul plange, inseamna ca si el e constient de tot uratul ce ne inconjoara si traieste impreuna cu noi toti in aceasta utopie a unei lumi neintelese...:(

P.S. Sper ca nu va indispun! :)))

My Illusion...

Cum vi-i se pare sentimentul de a trai permanent intre fetze false care afiseaza un zambet doar pentru a castiga empatie...Teribil...Ingrozitor ...si ma rog...toate adjectivele urate posibile pentru a descrie acest act. Nu vreau sa filozofez ca am impresia ca ma invart intr-un neant in care toate cuvintele zboara fara ca cineva, chiar daca le asculta, sa le perceapa in modul in care vreau eu...si pacat caci acuma incepe sa vorbeasca egoismul din mine. Pe langa minciuna si prefacatoria care este la tot pasul si de care sunt scarbita si evit sa mai vorbesc... acuma vreau sa ma intreb sau vreau sa va intreb pe voi daca a avut vreodata sentimentul ca o persoana isi construieste orgoliul, mandria si pur si simplu se hraneste din setea de a fii superior tie, si celorlalti prin cuvintele si faptele de 2 bani pe care le spune sau le face. Pacat ca minciuna asta are picioare scurte ....sau pardon ...ferice noua care realizam! Pacat ca zambetele false defapt ascund multe...si cel mai pacat probabil pentru voi ca toate intr-un final sunt scoase la iveala si dezvaluie multe. Cateodata stau si ma intreb daca inteligenta unui om are de a face cu caracterul acestuia!?!? Nu inteligenta nativa, ci cea pe care o dobandesti pe parcursul vietii. Dupa mine si aceasta inteligenta poate spune multe. Fiecare din noi avem defecte...dar fiecare are puterea sa le ascunda intr-un mod mai bun sau mai prost, tocmai folosind ceea ce are in cap. Mi-i se pare atat de trist si atat de dezolant sa vad ca perefctiunea defapt nu e...iar eu sunt inconjurata de oameni inteligenti dar fara puterea de a ascunde ...ceea ce gandesc. Pare amuzant...dar asta e realitatea! Sinceritate nu exista ...minciuna e in floare iar interesul e campion ...pacat ca lipseste rafinamentul si puterea de control, asupra carora primeaza vulgaritatea!